Mitingul de protest, scuarul Teatrului de Operă şi Balet, joi 25 septembrie 2008

Astăzi, între orele 10:00 – 13:00, în scuarul Teatrului Naţional de Operă şi Balet, a avut loc mitingul de protest al cadrelor didactice şi lucrătorilor ştiinţifici. În jur de 4 mii de profesori, educatori şi membri ai sindicatelor au venit să ceară autorităţilor în mod public şi repetat majorarea salariilor în domeniul sistemului de învăţământ. Începând cu orele 10:00, timp de trei ore, cadrele didactice şi membrii sindicatelor republican şi raionale şi-au manifestat nemulţumirea faţă de hotărârea Guvernului din 24 septembrie, privind majorarea salariului pentru profesori cu 17 la sută.

„Fărâmituri de la masa boierului”

Astfel comentează Ion Bulat, preşedintele Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei (SEŞ) majorarea pe care o oferă statul. „Ce fel de majorare cu 17 procente, când la noi, inflaţia constituie anual 15 la s

ută? Mai degrabă este o indexare decât o majorare. Noi ceream 37 la sută, 15 se duc la inflaţie, dar 20 rămân”, făcu o scurtă matematică preşedintele Bulat.

„E şi greu de zis să trăieşti cu minimul pe care-l oferă statul”, spune Eugenia Hanga, profesoară la şcoala din satul Ustia, raionul Dubăsari. Profesoara are 6 ani lucraţi pe tărâmul pedagogic, iar pentru cele 28 de ore i se oferă un salariu de numai 1200 de lei. „Nu ni s-a oferit nimic din ceea ce-am cerut. Dacă nu se rezolvă nimic, vom ieşi în grevă”, continuă Eugenia Hanga. Ea a calificat negocierile autorităţilor drept promisiuni înşelătoare.

citeşte mai departe

„Colegi de chin şi suferinţă”

„30 de ani, îmi rod încălţămintea între 2 instituţii pentru a încerca să exist, pentru a nu muri mai devreme decât vârsta medie a unui cetăţean din Republica Moldova”, îşi începe discursul Victor Cobzac, conferenţiar, artist plastic la Universitatea Tehnică. De la microfon, Cobzac a fost solidar cu colegii săi de breaslă, susţinând cauzele prezentate la întrunire şi alipindu-se cererii de majorare a salariilor profesorilor.

Efim Bujac, profesor de informatică şi fizică la liceul teoretic din s. Mereni, rn. Anenii Noi, a predat timp de 38 de ani mai multe discipline. Acum profesorul duce două cadre didactice: fizică şi informatică. Pentru cele 31 de ore şi având categoria 17, el primeşte lunar 2000 lei. Bujac mai este îngrijorat şi de faptul că în şcoală, nu se ajung ajung specialişti. Majoritatea profesorilor sunt în vârstă, iar din cele 43 de cadre didactice şi 24 de lucrători tehnici, doar 12 sunt specialişti tineri. „Toţi aceşti ani, m-a ţinut dorinţa de a şti şi a oferi ceva copiilor, fiindcă altceva n-am avut”, încheie profesorul de fizică şi informatică.

Salarii sub minimul de existenţă

La întrunire, au fost prezenţi şi delegaţi din Găgăuzia. Natalia Alaceva, profesoară la liceul sportiv din Comrat, a făcut un apel către preşedinte din partea tuturor tinerilor specialişti din Găgăuzia: „Ştie oare dl preşedinte care este salariul unui tânăr profesor? 700 de lei. Pot eu oare să exist cu 700 de lei în ziua de azi, să achit taxele, să-mi hrănesc familia şi să plătesc impozitele pe care statul le cere şi de la noi?” Tânăra profesoară crede că acesta este motivul din care tinerii specialişti nu se menţin mult în şcoală. „Şi nu uitaţi, dle preşedinte, că înainte de a deveni preşedinte, de asemenea, aţi învăţat în şcoală”, a încheiat Alaceva.

Ecaterina Porubin de la liceul teoretic din Criuleni, opinează că acestea se întâmplă din cauză că noi nu avem încă un statut de protejare al profesorului, despre care se vorbeşte deja de 7 ani. „Guvernanţii n-au decât să schimbe salariile lor cu salariile profesorilor doar o lună şi să se descurce absolut cu toate condiţiile sociale care sunt” se revoltă profesoara.

…jeluim-aş şi n-am cui…

zice Maria Buruian, profesoară la liceul „Gheorghe Asachi” din Chişinău. „N-am venit să cerşim, am venit să cerem un trai decent de existenţă, ceea ce merităm, pentru că muncim zi şi noapte”, continuă indignată profesoara.

Atât organizatorii mitingului, cât şi participanţii au observat că la întrunire nu s-a prezentat niciun demnitar de stat. Acest lucru a fost confirmat şi de Alexandru Moraru, şef de catedră la Universitatea de Stat “Aleco Russo” din mun. Bălţi, preşedintele comitetului sindical. „Au promis că vin să ne asculte, dar nu vedem azi aici cu noi niciun demnitar, nici de la Preşedinţie, nici de la Guvern, nici de la Parlament”. Profesorii au comentat declaraţiile anterioare ale autorităţilor drept nişte promisiuni populiste şi au solicitat, în regim de urgenţă, mărirea salariului în sectorul învăţământului.

Mai mulţi profesori şi sindicalişti au ajuns la concluzia că avem o conducere care acţionează numai dacă este pusă în situaţie de forţă majoră. „Noi nu vrem să fim o republică de cerşetori şi vagabonzi, cerem Guvernului să respecte prevederile constituţionale şi vrem ca copiii să aibă cu ce se îmbrăca ca să poată merge la şcoală. modul în care Guvernul soluţionează problema este un praf aruncat în ochiul opiniei publice”, au concluzionat ei.

Lipsa cadrelor – problemă majoră

Organizaţiile sindicale ale instituţiilor superioare îşi exprimă îngrijorarea faţă de starea sistemului de învăţământ din RM. Membrii sindicali au constatat o insuficienţă de cadre didactice ceea ce reprezintă o situaţie îngrijorabilă. Principala problemă este starea materială insuficientă a angajaţilor provocată de remunerarea nesatisfăcătoare a muncii, zic ei.

Petru Sinchetru, preşedintele consiliului raional al SEŞ Ştefan-Vodă, a început cu cuvintele poietului: “Noi ne-am sculat, dar încă nu ne-am trezit. Prin acţiunea de pichetare şi prin mitingul de protest, credem că nu numai ne-am sculat, dar şi ne-am trezit”, crede Sinchetru.

Preşedintele concluzionează că corpul didactic îmbătrâneşte foarte mult. Potrivit lui, cu 3 ani în urmă, în rn. Ştefan-Vodă, în sistemul de învăţământ, activau 69 de pensionari. Acum numărul lor a ajuns la168.

S-a rupt paharul răbdării…La grevă!

Solicitat de jurnalişti, Ion Bulat a explicat faptul că ceea ce s-a petrecut în data de 25 septembrie, n-a fost o grevă. „Greva este încetarea lucrului la locul de muncă. Ceea ce se face aici este întrunire sub formă de miting. O grevă este o acţiune foarte bună, dar dacă vor fi doar nişte acţiuni sporadice prin fiecare şcoală, asta doar profanează ideea de grevă şi nu va da niciun rezultat. Numai după ce vom fi siguri că vor participa o majoritate de 60 – 70 la sută, atunci vom înainta propunerea de a organiza o grevă generală”, încheie Bulat.

Conform legii, sindicatul nu poate cere unei şcoli sau grădiniţe ca să participe la grevă. Fiecare instituţie în parte ia hotărâre în mod individual. La sfârşitul întrunirii, Bulat a întrebat opinia prezenţilor care au strigat într-un glas: „La grevă!”

SEŞ întruneşte 144 de mii de mebri, dintre care mai mult de 44 000 sunt studenţii, iar salariaţi – cca 98 de mii.

Mitingul s-a soldat cu o rezoluţie care a fost citită de Silvia Stratan, preşedintele comitetului sindical raional din Rezina. Conform acestei rezoluţii, „proiectul bugetului de stat pentru 2009 în faţa cheltuielilor din sistemul educaţional comparativ cu anul 2008 este în creştere, iar alocările sociale suplimentare pentru majorarea salariilor nu sunt prevăzute. Cerem preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului, urgentarea adoptării Codului Educaţional şi a legii privind minimul de existenţă; majorarea salariilor pentru categoria întâi la 600 lei pe lună începând cu 1 septembrie 2008, 900 de lei începând cu 1 ianuarie 2009; modificarea legii cu privire la sistemul de salarizare din sectorul bugetar. Prezenta rezoluţie va fi adusă la cunoştinţa opiniei publice, a preşedintelui Parlamentului şi Guvernul RM, 25 septembrie 2008, municipiul Chişinău”, a încheiat citirea rezoluţiei Silvia Stratan.

Potrivit lui Bulat, în baza acestei rezoluţii, vor fi convocate organele de resort, care vor lua hotărâri în privinţa cererilor înaintate de SEŞ.

citeste mai departe

Campanii publicitare

Cea mai mare problemă a partidelor este accesul la spaţiul liber. Dacă o fracţiune nu este văzută în public, ea parcă nici n-ar exista. În această ordine de idei, orice antireclamă din partea oponenţilor este şi o reclamă, până la urmă, continuă analistul Cibotaru. El ne-a explicat că pentru a câştiga atenţia şi încrederea electorului (sau a alegătorilor), este necesar să-i convingi că tu poţi să le oferi ceea de ce au nevoie ei. De aceea, mulţi concurenţi electorali (atât partidele, cât şi candidaţii independenţi) ajung să facă nişte compromisuri, care sunt, de fapt, acţiuni populiste, dar nu mesaje electorale. “Or, acţiunea populistă este propunerea unor soluţii simple pentru problemele complicate”, comentează analistul. Spre exemplu, multe din partide promit majorarea salariilor în sfera medicinei şi învăţământului. Acest lucru nu este real din punct de vedere economic, dar are priză la elector.

Succesul unei fracţiuni în campania electorală depinde mult de platforma electorală pe care şi-o construieşte ea. În acest sens, membrii ei organizează diferite mitinguri, întruniri cu alegătorii în spaţiile rurale, plasează spoturi electorale şi mesaje pe panourile publicitare. Cu cât mai mult un partid se află în spaţiul public, cu atât mai mult captează atenţia şi încrederea alegătorilor.

Un joc jucat după reguli

Întreaga desfăşurare a campaniei electorale este reglementată de Comisia Electorală Centrală (CEC). CEC este organul tehnic creat în vederea organizării şi desfăşurării corecte a alegerilor. Fiind apolitică, Comisia doar asigură egalitatea în drepturi tuturor concurenţilor electorali, oferind şanse egale de participare în campania electorală în vederea accederii lor în Parlament.

Membrii Comisiei reglementează difuzarea informaţiei cu caracter electoral, verifică dacă conţinutul mesajelor nu are caracter denigrator faţăde alţi concurenţi. Conţinutul şi modalitatea difuzării este la decizia fiecărui partid.

„Noi nu facem cenzură. Noi punem reguli care sunt o normă obligatorie pentru toţi concurenţii. Expertiza conţinutului mesajelor se face de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA), cinstea, onoarea şi demnitatea fiind reglementate foarte strict de către Codul Penal”, opinează Renata Lapti, vicepreşedintele CEC.

„Au fost cazuri când s-au folosit diferite însemne ale statului. Atunci, împreună cu CCA este elaborat un document, „Concepţia de reflectare în mass-media a campaniei electorale” în care sunt stabilite aceste norme. Fiecare caz în parte se examinează la şedinţe deschise în cadrul CEC şi de CCA, după care se ia decizii cu votul majorităţii CEC. Din hotărârea Comisiei, se poate impune concurentului ca spotul să fie scos de pe post sau să fie modificat”, continuă vicepreşedintele CEC. În cazul în care concurenţii nu doresc să respecte regulile, ei nu au dreptul să participe în campania electorală.

Renata Lapti a mai adăugat că, potrivit cu ultimele modificări din Codul Electoral, CEC poate solicita excluderea din rândul concurenţilor electorali doar prin Curtea Supremă de Justiţie.

În cazul în care concurentul foloseşte mijloace financiare ale căror provenienţă nu este dovedită, există riscul excluderii lui din rândul concurenţilor electorali. Mijloacele financiare care pot fi folosite în campania electorală sunt: donaţiile persoanelor fizice, cotizaţiile de membru, resursele care revin în urma publicaţiilor. Nu pot fi folosite resursele administrative. Totul se face din sursele proprii ale partidului.

De asemenea, CEC stabileşte un plafon electoral, suma de bani care poate fi folos în cadrul campaniei. Pentru candidaţii independenţi, plafonul este mai mic. La finalul campaniei, concurenţii trebuie să prezinte rapoarte financiare la CEC.

Conştiinţă civică pasivă

În urma unor cercetări sociologice, analiştii au conchis că o mare problemă pentru Moldova în ce priveşte alegerile este absentismul la votare atât al tinerilor, cât şi al persoanelor mai în vârstă. În ultimii ani, prezenţa la alegeri a fost în jur de 50 la sută. Analiştii consideră că acest lucru se întâmplă din motive variate: lipsa multor personae din ţară şi imposibilitatea de a ajunge la ambasadele din ţările gazdă pentru a-şi da votul; indiferenţa tinerilor faţă de această datorie de cetăţean a lor şi, nu în ultimul rând, lipsa unei conştiinţe civice. Se încearcă a se organiza diferite campanii, seminare de informare, dar este foarte greu să schimbi conştiinţa oamenilor, cred analiştii.

Aceeaşi părere este împărtăşită şi de vicepreşedintele Lapti: “Prezenţa la alegeri nu este numai problema Republicii Moldova. Scăderea ratei de participare este o tendinţă regretabilă în întreaga Europă.” În acestc sens, CEC organizează un şir de acţiuni pe care le desfăşoară: acţiunea anuală a CEC – întrunirea cu tinerii alegători, deputaţi, reprezentanţi ai administraţiei publice locale, primari şi consilieri locali. În cadrul întrunirilor din şcoli şi licee, tinerii alegători au ocazia să se întâlnească faţă în faţă cu persoana pe care au ales-o sau tind s-o aleagă şi să afle din prima sursă ce înseamnă politica. În cadrul întrunirilor, tinerilor li se explică de ce ar trebui să voteze, care e importanţa votului şi care e procedura corectă de vot. Pe lângă aceasta, CEC mai organizează şi concursuri de desen şi eseuri pe temă electorală – „Votul tău contează”, „Tu ai dreptul la vot” etc.

Structura aparatului electoral în RM

Data alegerilor se stabileşte de către Parlament. Conform calculelor care trebuie să fie efectuate, se aşteaptă să fie la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie, iar data exactă a alegerilorva fianunţată în decembrie curent. Conform Constituţiei, mandatul deputaţilor nu poate expira cu 30 de zile înainte de mandatul precedent, 6 martie 2005, şi nu mai târziu cu 60- 90 de zile după expirarea mandatului.

Potrivit datelor de la CEC, vor fi deschise în jur de 1800 de secţii de votare pe toată republica. Numărul acestora depinde de solicitările făcute de administraţia publică locală. În cazul lărgirii localităţii, posibil să apară solicitarea de a deschide nu 1, ci 2 secţii de votare în localitatea respectivă. Secţiile de votare se deschid de la 30 de alegători până la 2000.

CEC este organul permanent, pe lângă care sunt formate consiliile electorale de circumscripţie şi birourile secţiilor de votare. Cu 60 de zile înaintea alegerilor, începe campania propriu-zisă. În această perioadă, cu 55 de zile înainte de alegeri, se creează circumscripţiile electorale locale. Cu 50 de zile înainte de alegeri, se creează consiliile electorale de circumscripţie. Cu 25 de zile înainte de alegeri, se creează secţiile de votare şi cu 20 de zile înainte de alegeri, se creează birourile secţiilor de votare.

Într-un consiliu electoral de circumscripţie intră mai multe secţii de votare. Secţiile de votare se deschid cu 25 de zile înainte de alegeri şi activează până în ziua alegerilor. Birourile de votare mai activează încă o zi după alegeri, pentru a putea să prezinte darea de seamă.

]]> http://family21.wordpress.com/2008/09/15/alegerile-din-2009-prognoze-si-analize/feed/ 2 family21 http://family21.wordpress.com/2008/09/10/dezbateri-la-masa-rotunda/ http://family21.wordpress.com/2008/09/10/dezbateri-la-masa-rotunda/#comments Wed, 10 Sep 2008 21:16:10 +0000 Aurica Guzun http://family21.wordpress.com/?p=104 ]]>

dezbateri la masa rotundă, miercuri 10 septembrie 2008, şcoala nr. 7

Astăzi, 10 setembrie, au avut loc dezbateri la masa rotundă cu privire la aprobarea Proiectului de Lege pentru Prevenirea şi Combaterea Discriminării, conţinând sintagma “orientare sexuală”. La dezbateri au fost invitate două părţi: cei care sunt PRO şi CONTRA aprobării acestui proiect în varianta actuală. PRO au fost Sergiu Ostaf, director la Centrul de resurse “Drepturile Omului” (CREDO) şi Veceslav Balan, expert în drepturile omului de la “Amnesty International”; CONTRA au fost Viorica Grecu, avocat, lector superior universitar şi doctor în domeniul dreptului muncii, şi Viorel Cornescu, jurist. Organizatorul întrunirii a fost preotul Vasile Filat care, de data aceasta, a figurat în calitate de moderator.

Detalii despre dezbateri, beneficii şi pericole veţi putea viziona în filmuleţul ataşat mai jos.

Toate aceste lozinci au fost strigate într-un singur glas pe parcursul celor 5 zile de pichetare în faţa Guvernului de la Chişinău. În jur de 400 de persoane, profesori şi sindicalişti, la care au aderat şi reprezentanţi din domeniul agriculturii, au fost solidari în acţiunile lor de protest organizate în perioada dintre 1-5 septembrie curent.

“Sunt flămând cu banii ăştia!”

Scopul protestelor a fost majorarea salariilor de la prima grilă de salarizare de 440 de lei la 600 de lei, adică cu cca 37 la sută. Cadrele didactice sunt nemulţumite de salariul pe care îl primesc la mână la ziua de azi, zicând că este ridicol să ai un salariu care nici măcar nu atinge minimul de existenţă.

„Sunt flămând cu banii ăştia!”, spune revoltat Petru Lungu, vicepreşedintele Sindicatului Republican al Educaţiei şi Ştiinţei din RM (SREŞ). „Am lucrat 47 de ani în şcoală şi primesc un salariu de 1070 de lei”, continuă profesorul. Petru Lungu a activat în şcoala din satul Ţânţăreni şi avea 18 ore pe săptămână: fizică, educaţie tehnologică şi economie aplicativă. Profesorul mai spune că, după calculele sale, el ar avea nevoie lunar de 1800 de lei doar pentru a-şi achita cele trei mese din zi.citeste mai mult

Cu valizele în mână spre Italia

O mare parte din profesorii veniţi să picheteze au văzut perspectivă de salvare din situaţia de criză în plecarea spre Italia. De această părere este şi Elena Popov, preşedinta sindicatelor din Liceul Teoretic „Ion Suruceanu” din satul Suruceni, raionul Ialoveni: „Suntem cu valiza în mână. Dacă Guvernul nu va răspunde cerinţelor noastre, vom fi nevoiţi să plecăm în Italia ca să ne putem întreţine copiii.” Profesoara Popov este de 20 de ani în sindicat şi de 38 de ani ţine ore de limbă română în şcoală. Pentru cele 18 ore pe săptămână şi având ultima categorie de salarizare, ea primeşte la mână doar 1200 de lei.

Soarta profesorilor tineri este mult mai dificilă la capitolul salarizare. Pentru a putea supravieţui, ei sunt nevoiţi să ducă două cadre didactice. Adela Popa, profesoară de biologie şi chimie în satul Micăuţi, raionul Criuleni, are 1000 de lei lunar pentru cele 21 de ore pe săptămână după trei ani de activitate pedagogică fără grad didactic.

„Covrigei şi apuşoară” pentru profesori

În timpul pichetării, profesorii au fost susţinuţi de unii mebri de partid, ca: Dumitru Diacov, Oleg Serebrean, Vlad Filat (PLDM) şi Valentina Buliga. Unii i-au încurajat pe profesori în mod verbal, alţii au avut grijă ca cei care ne învaţă litera cărţii să aibă „covrigei şi apuşoară”, după cum a mărturisit Elena Popov, profesoara de română din Suruceni.

Valentina Buliga, vicepreşedinta Partidului Democrat, şi-a dat cu părerea vizavi de cerinţele profesorilor de la pichetare: „Eu consider că potrivit proiectului de lege din 2005 care prevede mărirea salariilor în sectorul bugetar, prima grilă de salarizare ar trebui să constituie minimul de existenţă, adică 1300 pentru zona urbană şi 1100 pentru cea rurală.” Buliga este de acord că posibilităţile economice din Moldova nu admit o astfel de majorare, însă prioritatea numărul unu o au oamenii.

Cerinţe mari într-o ţară săracă

Anterior, într-o şedinţă a Executivului din miercuri, 3 septembrie, vicepremierul Stepaniuc a subliniat că pe moment, Guvernul nu poate să majoreze salariile profesorilor de la grila de 440 de lei la cea de 600 de lei, deoarece sunt preocupaţi de lichidarea consecinţelor secetei. Stepaniuc s-a revoltat din cauza acestor cerinţe, zicând: „Arătaţi o ţară din Europa în care să se insiste pe majorarea salariilor cu 40-50 la sută.”

Această aluzie a lui Stepaniuc la cerinţele prea mari ale profesorilor n-a rămas fără replică: „Să ne dea salarii ca în Franţa şi vom cere majorarea cu 10 la sută!”, a declarat Ion Bulat, preşedintele SREŞ, la întrunirea finală a cadrelor didactice pe 5 septembrie, la Casa Sindicatelor.

La această ultimă întrunire, Bulat a adus la cunoştinţa profesorilor rezultatele tratativelor cu Guvernul pe care au reuşit să le obţină cu ajutorul grupului de negocieri.

„…în curând la greva mare!”

Potrivit lui Bulat, dacă Guvernul nu va răspunde la cerinţele profesorilor şi nu va majora salariile cu 37 la sută în următoarele două săptămâni, atunci la data de 17 septembrie curent, SREŞ va organiza un miting general unde se va discuta stoparea procesului de învăţământ. După aceasta, toţi profesorii vor ieşi într-o grevă generală la care se aşteaptă să participe peste 30 de mii de profesori din toată ţara.

La finele întrunirii, Bulat le-a mulţumit cadrelor pentru participare activă şi le-a cerut insistent să organizeze activităţi explicative în colectivele lor cu privire la data de 17 septembrie.

Negocieri îndelungate

La pichetare, au participat atât reprezentanţi din raioanele de Centru, cât şi din cele de Nord şi de Sud. Ideea pichetării a apărut încă din februarie a.c.. După o vară de negocieri între reprezentanţii SREŞ şi ai Guvernului, Sindicatul Educaţiei şi Ştiinţei a hotărât să planifice activităţile pichetării pentru data de 4 august. Suspendate din cauza inundaţiilor din luna iulie, activităţile de pichetare au demarat chiar în prima zi de şcoală a noului an şcolar. Atât membrii SREŞ, cât şi profesorii consideră această perioadă foarte reuşită. Sindicatul Republican a lăsat un set de documente Guvernului spre examinare. În cazul în care reprezentanţii Guvernului vor aproba cerinţele profesorilor şi vor lua măsuri, SREŞ va suspenda acţiunile de protest.

]]> http://family21.wordpress.com/2008/09/05/5-zile-de-pichetare-in-fata-guvernului/feed/ 0 family21 http://family21.wordpress.com/2008/09/04/emanciparea-femeii-si-miscarea-feminista/ http://family21.wordpress.com/2008/09/04/emanciparea-femeii-si-miscarea-feminista/#comments Thu, 04 Sep 2008 11:03:20 +0000 Aurica Guzun http://family21.wordpress.com/?p=154 ]]> Emancipare – câştigarea independenţei; eliberare.

(despre copii şi adolescenţi) – asumarea unor libertăţi nepotrivite cu vârsta lor; purtare libertină.

• a scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major.

„Cine este el ca să mă supun lui?” sau „De ce soţia nu are dreptul să conducă în casă?”; „Femeile sunt lipsite de replică!”, „Sunt discriminate!”; „Cum să mă supun soţului, când el n-are personalitate şi nu ia iniţiativă?”.

Vă sunt cunoscute aceste fraze? Cu ele se vehiculează din cele mai vechi timpuri, atunci când femeia era totalmente lipsită de drepturi şi vocea ei nu avea valoare.

citeste mai departe

De aici a şi apărut necesitatea de a se crea o mişcare feministă la nivel global care să apere interesele femeilor şi să le emancipeze de sub dictatura masculină. Dar, întrebarea este dacă această mişcare împreună cu acţiunile ei a primit rezultatul scontat. Se pare că lucrurile au evoluat viceversa: în loc să elibereze femeia, această idee a mişcării feministe a creat o situaţie de conflict între bărbaţi şi femei. Se pare că pe întreg globul pământesc, bărbaţii umblă după autoritate şi putere, iar femeile caută libertatea şi eliberarea de sub tutela bărbaţilor.

De la început, n-a fost aşa. Dumnezeu a creat bărbatul din ţărâna pământului şi pe femeie a luat-o din bărbat, pentru ca să-i fie un ajutor potrivit. De asemenea, Dumnezeu a pus şi unele reguli de conduită în familie. După modelul lui Dumnezeu, soţul trebuia să-şi iubească soţia până la dăruire de sine şi ca pe trupul său (astfel cum a iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe sine pentru Ea), iar soţia, ca răspuns, trebuia să-i fie supusă soţului ca Domnului. În asemenea cazuri, unde mai putea fi vorba despre discriminare?

În Evanghelia după Ioan, avem un exemplu perfect la subiectul acesta. O femeie, din cauza provenienţei ei, trebuia să fie dispreţuită, respinsă şi disconsiderată, dar în schimb, primeşte viaţa veşnică. Este vorba despre Samariteanca de lângă fântâna lui Iacov. Domnul Isus Se apropie de ea şi-i arată de unde poate lua apa vie, ca să nu-i mai fie sete niciodată. Vorbea aici despre Cuvântul Lui care dă viaţă veşnică, dacă crezi în Domnul Isus.

Notă: este de menţionat că Samaritenii erau disconsideraţi de către Iudei, din cauză că erau un produs al împreunării dintre Iudei şi Neamuri (Păgâni), ceea ce contravinea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iudeii, deci, îi evitau pe Samariteni, deoarece Samaritenii se închinau şi lui Dumnezeu, şi idolilor. Isus, fiind Iudeu, nu avea voie să vorbească cu o femeie Samariteancă. Totuşi noi vedem în capitolul 4 din Ioan că El nu numai Se apropie de ea, ci pe deasupra, îi face o ecranizare a vieţii ei păcătoase (ea trăia în curvie) şi îi spune cum să se elibereze de aceasta. În final, femeia a crezut în Domnul Isus, iar pe lângă ea, toată cetatea.

Propunerile pe care le înaintează mişarea feministă reprezintă doar nişte acţiuni rebele împotriva orânduirii lui Dumnezeu. Adevărata eliberare, de fapt, este cea pe care ţi-o dă Cuvântul lui Dumnezeu.

Congradulations with this very special day in our christian history! Keep this feeling of rising in your heart and feel like rising all the time!

Here I found a video that speaks about how awesome is our God.

Vreau să spun că mă bucur mult pentru băştinaşii acestui orăşel, deoarece e unul liniştit şi plin de verdeaţă.

Mi-a plăcut mult de tot strada Independenţei din centrul oraşului, pe care poţi să te plimbi fără să te gândeşti că trebuie să fii atent la roşu atunci când traversezi. Cum îi e numele, aşa şi te simţi pe ea, nici zare de transport, destinată exclusiv pentru pietoni.

Am avut o întrunire cu reprezntanţi ai Organizaţiei Obşteşti “Credinţa Nord” care oferă asistenţă persoanelor HIV+ şi cu câteva persoane care trăiesc cu HIV. Preşedinta acestei organizaţii este Vladlena Seminiuc.

A fost destul de greu să vorbim despre acest subiect care se consideră încă unul tabu pentru societatea noastră, dar acum mă bucur că am intrat şi eu în problemă şi mi-am format deja o atitudine faţă de aceste persoane. Am fost surprinsă să văd desenele în care se oglindesc gândurile copiilor rămaşi orfani în urma morţii părinţilor lor din cauza SIDA. Iată unul din ele.

Am avut 5 ore de convorbire cu diferite persoane, după care Vladlena a fost destul de drăguţă şi mi-a făcut o mică excursie prin centrul oraşului. Am părăsit Bălţiul abia la ora 21:30.

Un moment special în ziua de azi a fost că în drum spre Bălţi am călătorit cu un cuplu moldo-portughez, iar în retur spre Chişinău am întâlnit o doamnă care lucrează traducătoare într-o agenţie turcă.

Azi a fost cu adevărat o zi a informaţiilor!

Iată-aşa, totul începe cu o glumă nevinovată.  :)

Sper că nu veţi lua în serios comentariile mele.

Mi s-a părut nostim şi am vrut să vă amuz şi pe voi. Sper că v-a plăcut şi vouă.

… asta ar spune piciul din imagine, dacă ar putea îngâna măcar câteva cuvinte. Este vorba despre nepoţelul meu, Grigoraş, singurul pe moment, care îşi manifestă personalitatea sa şi îşi cere drepturile zi de zi. Este foarte nostim şi face pozne haioase cu duiumul, lucru care le reţine zâmbetele pe feţele celor din casă.
Cele mai poznatice momente sunt încercările lui de a repeta maimuţărelile provocatoare ale celor mai mari. Îi reuşeşte de minune şi are toate şansele să devină un actor cu renume.
Astăzi a încercat să-şi ia avânt şi să facă primii paşi spre un nou necunoscut. Vezi, se grăbeşte să cunoască viaţa!
Ei bine, voi încerca să-mi fac timp să vă mai împărtăşesc câte ceva din poznele lui.