“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?“
Aceasta este primăvara pe care a dăruit-o poetul Nichita Stănescu iubitei sale.

Uneori mi se pare că Dumnezeu a creat primăvara în special pentru femeie, ca să poată fi comparată cu prospeţimea adierii vântului, să se poată oglindi în gingăşia unui ghiocel şi, nu în ultimul rând, să se regăsească în farmecul înmuguririi copacilor.

Cu toţii asociem primăvara cu anotimpul învierii naturii şi pe bune. Nu v-aţi pus niciodată întrebarea de ce anume primăvare este “Ziua Femeii”? De ce sărbătorim Paştele şi Învierea tot primăvara? Aşa cum primăvara a fost creată ca să reînvie natura la o nouă viaţă, s-o trezească din amorţirea iernii, tot astfel Dumnezeu a creat femeia ca să continuie viaţa pe pământ. De altfel, prima femeie de pe pământ a fost numită Eva, ceea ce în traducere înseamnă “mama tuturor celor vii”.

Pentru toate mamele, fiicele, doamnele şi domnişoarele: vă doresc tuturor să aveţi mereu prospeţimea ghioceilor abia ieşiţi de sub gerul iernii şi să dăruiţi zâmbete celor dragi, căci zâmbetul femeii dă viaţă.

La urmă aş dori să vă transmit o urare pe care am primit-o de la nişte tineri foarte ingenioşi:

“Imaginează-ţi că tu eşti o floare, iar viaţa ta are gust de ciocolată. Păstrează primăvara în suflet. Trăieşte în dragostea lui Dumnezeu.”